WWF România atrage atenția asupra faptului că prin Proiectul de modificare a HG 715/2017 Regulamentul de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică  sunt practic abandonate din nou principiile de valorificare a masei lemnoase (valorificarea superioară a masei lemnoase, sprijinirea dezvoltării rurale prin prelucrarea locală a masei lemnoase sau prioritatea alocării resurselor de materiale lemnoase din pădurile proprietate publică necesare încălzirii locuinţelor populaţiei), instituite prin Codul Silvic (după o dezbatere de patru ani).

De asemenea, WWF sesizează că nu este prevăzută nici măcar o măsură pentru transpunerea principiului „sprijinirea dezvoltării rurale prin prelucrarea locală a masei lemnoase” și sunt prevăzute măsuri inconsistente pentru promovarea „valorificării superioare a masei lemnoase” și „alocarea resurselor de materiale lemnoase din pădurile proprietate publică, necesare încălzirii locuinţelor populaţiei”.

În acest sens, WWF România a revenit cu o adresă către Prim-Ministrul României, Viorica Dăncilă, Ministrul Finanțelor Publice, Eugen Orlando Teodorovici, Ministrul Muncii şi Justiţiei Sociale, Lia – Olguţa Vasilescu, Ministrul Economiei, Dănuţ Andrușcă, Ministrul Apelor și Pădurilor, Ioan Deneș, la data de 24 septembrie 2018:

„Reiterăm – transpunerea adecvată a principiilor de sustenabilitate exprimate în Codul Silvic, necesită o abordare integrată, fiind necesară adoptarea unui pachet de soluții normative:

Eliminarea TVA-ului la lemnul de foc și lemnul pentru construcții rurale vândut către populație (considerată inclusiv ca o măsura pentru combaterea evaziunii fiscale și recoltării ilegale a lemnului);

Adoptarea metodologiei și criterii de sustenabilitate aplicabile pentru atribuirea lemnului în licitații (nu doar prețul imediat oferit în licitații), care să cuantifice aportul socio-economic al activității de prelucrare a lemnului raportat la cantitatea de lemn consumat. Astfel ar apărea evidentă stimularea valorii adăugate, menţinerea şi crearea de noi locuri de muncă, stimularea asocierii în grupuri de operatori, combaterea muncii la negru și a tăierilor ilegale sau repatrierea profiturilor1 prin inginerii financiare, respectiv dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale în spaţiul rural. Prin vânzarea lemnului (mai ales a celui „pe picior”) din pădurile proprietate publică se vinde practic o resursa naturală și nu un produs finit – iată de ce este esențial să se aplice criterii obiective care să ofere predictibilitate privind prioritizarea accesului la această resursă în funcție de beneficiile oferite „în aval” de pădure pentru societate.

Instituirea după caz, a unor scheme de ajutor de stat („minimis”) care să stimuleze valoarea adăugată produselor din lemn, respectiv valorificarea superioară a masei lemnoase în sprijinul dezvoltării durabile a comunităților locale (în principal în spaţiul rural).

Este nevoie în acest sens de implicarea adecvată a tuturor autorităților relevante, care să țină cont de interesele legitime ale comunităților locale și ale sectorului forestier în condițiile specifice silviculturii din România (relevant în acest context: starea infrastructurii forestiere, valorificarea în proporție de peste 70% a „lemnului pe picior”, dezechilibrele concurențiale din piață, lipsa forței de muncă calificate, subfinanțarea sectorului forestier sau alte aspecte legate de vulnerabilitatea socială a comunităților locale).”

Scrisoarea integrală a WWF România poate fi citită AICI