Home / Design  / Tehnică japoneză la construirea unei case de ceai

Tehnică japoneză la construirea unei case de ceai

Arhitectul și istoricul japonez Terunobu Fujimori a proiectat o casă de ceai pentru expoziția „Casa japoneză” de la Centrul BARBICAN din Londra, aceasta fiind una dintre cele două instalații 1:1 comandate pentru show-ul de la Londra, alături de o replică a casei lui Moriyama proiectată de Ryue Nishizawa.

 

domus-barbican-tea-house-03

 

Fujimori este convins că și neprofesioniștii pot construi clădiri, iar casa de ceai a dovedit că acest principiu este corect, fiind ridicată de mâinile studenților și tutorilor de la Universitatea Kingston, sub îndrumarea arhitectului japonez stabilit la Londra, Takeshi Hayatsu.

 

domus-barbican-tea-house-08

 

Construcția exterioară a casei de ceai a utilizat Yakisugi sau Shou-Sugi-Ban, o tehnică seculară japoneză de tratare prin ardere a cherestelei folosite la lambrisare, garduri și terase. Dincolo de aspectul artistic unic al finisajului, lemnul “ars” prin Yakisugi devine impermeabil și cu mult mai durabil, meșterii japonezi îmbinând astfel utilul cu plăcutul.  Conservarea lemnului – prin acțiunea focului asupra stratului său exterior – pentru exteriorul casei de ceai a fost făcută la workshop-ul organizat la WEALD AND DOWNLAND LIVING MUSEUM din West Sussex, în ianuarie 2017. Structura a fost prefabricată la atelierul Universității. Mânerele din bronz, vasele de ceramică, vatra și placarea au fost realizate manual de studenții de la Universitatea Kingston, la cursurile de design de produs de mobilier.

 

domus-barbican-tea-house-04 domus-barbican-tea-house-06

 

Casa de ceai a lui Fujimori face parte dintr-o grădină – o interpretare a unei grădini tradiționale de ceai japoneze – în care forma și aranjamentul tradiționale sunt strâns legate de ritualul ceremoniei de ceai.

 

domus-barbican-tea-house-01

 

Sen No Rikyu, maestrul de ceai din secolul al XVI-lea, a stabilit trei principii pe care le urmează și Fujimori în proiectul său: un spațiu limitat de intrare, un spațiu restrâns în interior și o vatră interioară funcțională. Oaspeții casei de ceai proiectată de Fujimori sunt invitați de către gazdă printr-o poartă din cherestea „arsă” care separă teritoriul exterior de cel interior.

 

domus-barbican-tea-house-02

 

O potecă îngustă duce către un vas de apă și un felinar, pentru spălarea mâinilor înainte de intrare. Când ajung la ceainăria înălțată pe picioare din lemn de castan și grinzi de stejar, oaspeții sunt rugați să-și scoată încălțămintea și să intre de pe scară desculți. Interiorul casei de ceai are 3×3 m, dimensiunea a patru saltele tatami și jumătate, o dimensiune tipic japoneză, standardizată acum 400 de ani. Spațiul este conceput pentru a găzdui șase persoane în jurul vetrei centrale. Structura nu respectă, însă, anumite tradiții japoneze, cum ar fi utilizarea unui covoraș tatami, ecranele de hârtie shoji și Tokonoma, o nișă pentru artefacte ornamentale. În schimb, oaspeții se așază pe o podea tencuită, privind spre un colț al camerei decorat de către însuși Fujimori cu bucăți de cărbune pe tencuiala albă. O vază de ceramică și un lampadar făcute de studenți luminează o plantă vie în casa de ceai.

 

Sursa: www.domusweb.it

Review overview
NO COMMENTS

POST A COMMENT