Robert Dragomir e profesor de informatică la Universitatea Spiru Haret din Câmpulung, pasionat de sociologie. A stat de vorbă cu producătorii din industria mobilei din zona Muscel, pentru a aduna datele necesare studiului “Provocări actuale în industria mobilei din România”:
“Sunt 106 firme în zona Muscel care au în profil și producția de mobilă. Unii au fost interesați de idee, alții extrem de pesimiști. Unii extrem de reticenți, nici măcar nu au vrut să discute cu noi. Au spus că se fac foarte multe controale în acest domeniu și se fac selectiv, cu dedicație. Ne-au poziționat de partea cealaltă a baricadei, ne-au văzut ca pe unii care veneam să le mai cerem ceva.”
Până la urmă, 32 de producători au fost de acord să răspundă la chestionar. Dintre aceștia, 29 au trimis răspunsurile în forma agreată pentru a fi introduse în cercetare.
3 PROBLEME: PREȚ, CALIFICARE ȘI TEHNOLOGIE
Ce l-a frapat, însă, pe tânărul profesor la toți cei cu care a vorbit? În primul rând, problema aceasta legată de obstacolul pe care îl pun în continuare prețul și calitatea materiei prime. Acesta a fost lucrul de la care oamenii au pornit discuția. “Dom’le, ce să mai… nu avem de unde să luăm lemn, nu putem să participăm cu firmele astea mari la licitații, calitatea lemnului este foarte slabă iar nouă ni se cer elemente de calitate pe care nu avem cu ce să le susținem.”
O altă problemă pe care tot la unison au ridicat-o a fost calificarea forței de muncă. Cei mai mulți ziceau că se confruntă cu intrări și ieșiri de personal foarte mari în mediul rural, adică vine omul, i se face contract, stă două-trei luni, pleacă, îi oferă cineva o altă variantă, după șase luni, un an pleacă, vin alții, îi școlești la locul de muncă, după ce au învățat meserie pleacă.”
Și nu în ultimul rând, pentru că am făcut aici doar o înșiruire a lucrurilor care i s-au părut relevante, fără să facem un clasament, a fost nevoia de tehnologie. “Nu suntem ajutați din acest punct de vedere. Dacă am putea să ne retehnologizăm, am putea să scoatem și noi produse care să fie mai competitive pe piață” i-au spus producătorii din Muscel lui Robert Dragomir.
Profesorul a mai observat ceva: toți producătorii au devenit extrem de interesați când au aflat despre clustere, ca soluție pentru problemele economice pe care le au. Dovadă a acestui interes e și avalanșa de întrebări pe care au pus-o la lansarea studiului câțiva producători locali. Iată doar câteva dintre ele: poate fi organizat un seminar în care să le explice cineva ce înseamnă asocierea? Există proiecte pe care le-ar putea începe?
Ar trebui să plătească o taxă ca să participe la un cluster? Cum se face asocierea, pe baza unei selecții făcută de cineva? Trebuie să aibă un background anume pentru a se asocia?
Multe întrebări care arată preocuparea producătorilor de a depăși faza în care se află acum. Care e soluția? Cel mai probabil, răspunsul e în mâinile lor.
