În timp ce România nu reușește să rezolve criza lemnului și să stopeze, cu adevărat, exportul de buștean, concurenții direcți, Polonia, Turcia, China au programe concrete de susținere a acestui sector de activitate. Polonia a ajuns la 40,1 miliarde de euro/an cifră de afaceri a sectorului pădure-lemn, pe când România la doar 8,8 miliarde euro/an.  Diferența între exporturile anuale de mobilier ale celor două țări este de aproape 6 ori mai mare în favoarea Poloniei – 14,5 miliarde de euro vs România – 2,5 miliarde de euro.

„Ne confruntăm cu niște probleme specifice grave, în special această criză artificială de lemn. Nu mi-e rușine și nu mi-e frică să o spun, ca om care a lucrat la Strategia Națională a Pădurilor 2030 că, la momentul actual, România moare de foame cu mâncarea pe masă și de frig cu lemnul în spatele casei. Strict din organizarea noastră internă, nu din cauza vreunui factor extern care ne vrea răul. Deși avem aproximativ același volum de lemn pe picior, Polonia exploatează 50% din creșterea anuală (40 de milioane mc), pe când România doar 35% (20 de milioane mc), aspect esențial pentru industriile bazate pe lemn”, explică Daniel Paul Dima, specialist în Silvicultură, implicat în 20 de proiecte internaționale pe domeniul sectorului pădure-lemn.