România are nevoie de un sistem de impozitare mai simplu și mai adaptat transformărilor economice majore, relevă un studiu realizat la comanda Confederației Patronale Concordia.

Conform studiului „Impozitarea muncii în România”, realizat de Deloitte România pentru Confederația Patronală Concordia, sistemul actual de impozitare a muncii prezintă vulnerabilități structurale semnificative, iar transformările economice majore au un impact­­ profund asupra pieței forței de muncă.

Studiul evaluează provocările economice, demografice și administrative care influențează fiscalitatea muncii și identifică direcții concrete de modernizare a sistemului într-un mod echilibrat și sustenabil.

Potrivit datelor analizate de Deloitte:

• România a înregistrat în 2024 un deficit bugetar de 9,3% din PIB, unul dintre cele mai mari din UE.
• Rata de ocupare (20–54 ani) este 69,5%, semnificativ sub media UE de 75,8%.
• Aproximativ 20% din populația rezidentă a României se află în străinătate, ceea ce reduce baza de contribuabili.
• România are una dintre cele mai mari poveri fiscale efective pentru angajați din regiune – 41,5%, în ciuda cotei unice.
• Nivelul competențelor digitale rămâne foarte scăzut: doar 27,7% dintre români au competențe digitale de bază (media UE: 55%) – afectând și capacitatea de colectare fiscală.

Aceste realități structurale, coroborate cu digitalizarea lentă a administrației fiscale și cu disparitățile mari între regimurile de taxare aplicate diferitelor tipuri de venit, creează un sistem puțin competitiv, greu de administrat și insuficient adaptat transformărilor economice (tranziția verde, îmbătrânirea populației, migrația masivă).

În concluzie, România are nevoie de o reformă pragmatică, nu de schimbări bruște de taxe și de o arhitectură fiscală coerentă, stabilă și echitabilă – fără creșteri de taxe pe muncă, care ar afecta ocuparea, competitivitatea și piața muncii, deja vulnerabile în fața șocurilor externe actuale.

Analiza a fost realizată de Deloitte România la solicitarea Confederației Patronale Concordia în cadrul proiectului „Consolidarea capacității Concordia pentru dialog social” (cod SMIS 302141), cofinanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României prin Programul Educație și Ocupare 2021–2027.

Productivitate și structură economică

Un prim aspect pozitiv este creșterea constantă a productivității muncii. Produsul intern brut pe persoană angajată, exprimat la paritatea puterii de cumpărare a crescut de la circa 87.000 USD la aproape 98.000 USD, cu un ritm constant de creștere în perioada 2019-2023. De asemenea, structura ocupării arată o tendință de reindustrializare moderată.

Ponderea ocupării în industrie a crescut de la aproximativ 30% în 2019 la peste 33% în 2023, indicând o revenire a rolului sectorului secundar în absorbția forței de muncă. Dacă această evoluție este susținută prin investiții în automatizare și tehnologii avansate, ea poate constitui un motor important pentru creșterea productivității totale a factorilor și pentru consolidarea competitivității externe.

Piața muncii și capitalul uman

Pe piața muncii, tabloul este mai ambivalent. Rata șomajului a crescut vizibil, de la 3,91% în 2019 la 5,59% în 2023, ceea ce reflectă nu doar impactul șocurilor pandemice, ci și o rigiditate structurală în adaptarea cererii și ofertei de competențe. În același timp, rata de participare la forța de muncă a scăzut ușor, de la 52,07% la 51,64%, iar numărul total de persoane active s-a redus cu aproximativ 2,2%, de la 8,47 la 8,28 milioane. Aceste tendințe semnalează o problemă structurală legată de declinul demografic și de migrația forței de muncă, care afectează potențialul de creștere și baza de contribuabili.

Un alt element de îngrijorare îl reprezintă creșterea ponderii tinerilor care nu urmează niciun program de educație, formare sau angajare (NEET), de la 14,66% în 2019 la 16,64% în 2023. Această evoluție sugerează un risc de pierdere permanentă de capital uman și de perpetuare a decalajelor inter-generaționale pe piața muncii.

Totuși, un aspect pozitiv îl constituie creșterea ponderii lucrătorilor salariați, de la 75,77% în 2019 la 77,20% în 2023, ceea ce sugerează o maturizare graduală a relațiilor de muncă și o consolidare a bazei fiscale prin formalizarea veniturilor. În ansamblu, dinamica pieței muncii arată că România are nevoie de politici mai active de mobilizare a forței de muncă, de reintegrare a tinerilor și de adaptare rapidă a competențelor la cerințele economiei digitale.

Creșterea economică

În ultimul deceniu, România a înregistrat una dintre cele mai rapide creșteri economice din UE, cu volatilitate ridicată, susținută în principal de consumul privat, investiții și exporturi. După contracția din 2020 cauzată de pandemia COVID-19 (rata de creștere a PIB real înregistrând o  scădere de 3,7%), economia a revenit în 2021 cu o rată de creștere a PIB real de 5,5%. Ulterior, ritmul a încetinit treptat, iar în 2024 România a înregistrat o creștere economică de doar 0.8% comparativ cu obiectivul de 3,4%.

Inflație persistentă și presiuni asupra prețurilor

Începând cu sfârșitul anului 2017, România se confruntă cu o inflație persistentă, atât peste media UE, cât și peste media zonei Euro, care a pus presiune semnificativă asupra economiei și asupra puterii de cumpărare a populației.

Pentru anul 2025, se estimează o rată medie anuală a inflației de 4.4%, cu o tendință descrescătoare. Totuși având în vedere pachetul de măsuri fiscale în vigoare de la 1 august 2025 (creștere de taxe), prognozele despre rata inflației se pot modifica, aceasta putându-se amplifica. Ratele ridicate ale inflației erodează puterea de cumpărare, determinând presiuni pentru creșteri salariale și potențial afectând competitivitatea companiilor. Spre exemplu, costul unitar al muncii în România a crescut cu 6,2% în 2022, indicând presiuni asupra competitivității. De asemenea, numai în perioada 2023-2025, salariul minim a crescut cu 35%: de la 3.000 de RON la 1 ianuarie 2023 la 4.050 de RON la 1 ianuarie 2025.

Studiul integral poate fi citit pe site-ul Concordia.