Un interviu cu dr. COSTIN LIANU
Director General USH Pro Business, coordonator al studiului de cercetare știinţifică “Provocări actuale în industria mobilei din România”
Revista Mobila: Ce înseamnă acest studiu ca legătură între mediul de afaceri și mediul academic, universitar?
Costin Lianu: Acest studiu e o dovadă că mediul universitar, mediul academic poate să slujească interesele mediului de afaceri. Tendința pe care noi vrem să o preluăm și să o continuăm este ca prin astfel de activități, prin astfel de angajamente să servim interesele firmelor, interesele celor care adaugă valoare în economia națională, fără de care nici universitatea, nici mediul universitar nu pot să își asigure menirea. Se vorbește foarte mult despre acest antreprenoriat universitar, noi încercăm să îl aplicăm.
“APMR VREA SĂ ÎNȚELEAGĂ MECANISMELE PIEȚEI”
Sistemul de valori pe care vreau să îl insuflu este că putem să ne mutăm cu universitatea spre mediul de afaceri, pentru a fi utili mediului de afaceri cu cunoștințele noastre, prin aplecarea noastră către studiu, către cercetare, ceea ce pentru un om de afaceri, pentru firme este mai complicat, pentru că sunt sub presiunea altor comandamente, ale mersului afacerilor lor.
M: Care credeți că a fost motivația APMR, asociația care a solicitat lucrarea, de ce a avut nevoie de studiul acesta?
C. Lianu: A fost o motivație foarte clară și foarte de înțeles. Este vorba despre mecanisme de piață care într-un fel defavorizează accesul la materie primă. Materie primă pe care noi o consideram, de când eram copii, o mândrie națională. Paradoxal, atunci când vrem să o valorificăm superior (e un termen care multora nu le place, dar ăsta este termenul) nu avem acces la această resursă. Această frustrare, această provocare, a condus la înțelegerea unor obstacole, unor constrângeri și la încercarea de a găsi o soluție pentru această temă stringentă, pentru care foarte puțini au încercat să vină cu ceva pozitiv, constructiv ca soluții.
OBSTACOLE: PREȚUL MATERIEI PRIME ȘI CONCURENȚA NELOIALĂ
Revista Mobila: Domnule profesor Costin Lianu, considerați că problemele cu care se confruntă producătorii din zona Muscel, la care face referire un capitol al studiului, pot fi extinse la nivelul întregii țări? Este studiul pe care l-ați coordonat reprezentativ? E zona Muscel reprezentativă pentru România?
C. Lianu: Este o zonă reprezentativă. Studiul este reprezentativ, dar să ne ferim să generalizăm nepermis, pentru că orice zonă din țară are o anumită structură atât a mediului productiv, un raport între producția de mobilă și tăietorii de lemne sau producătorii de produse mai puțin finite și totodată o structură a arealului pădurilor, dar studiul este o picătură de apă care reflectă culoarea oceanului în sensul că denotă, într-adevăr, care sunt obstacolele, constrângerile, problemele producătorilor români de mobilă și de produse finite din lemn, confirmate de către alte entități, APMR sau alții – studiul este valoros prin această reconfirmare a unor preocupări, a unor constrângeri pe care mediul de afaceri le are.
M: Prețul lemnului și concurența neloială pot deci să fie problemele cele mai grave cu care se confruntă toți producătorii din România…
C. Lianu: Exact. Și studiul, importanța lui este că reconfirmă prin forța unei cercetări de piață indubitabile ceea ce APMR a solicitat tot timpul – acesta e semnalul studiului, nu se bazează pe anumite speculații, ci pe forța unor percepții dovedite ale mediului de afaceri.
SOLUȚIA: CLUSTERUL, FORȚA COLECTIVĂ
M: Producătorii pun pe una dintre principalele poziții concurența neloială, dumneavoastră propuneți colaborarea. De ce ar colabora un producător cu o firmă concurentă?
C. Lianu: Este cert că între competiție, între concurență și cooperare nu există delimitări stricte. Toată lumea se desfășoară într-o competiție în care cooperarea este nu numai permisă, dar și binevenită. Este teoria “blue ocean” în care firmele mari se dezvoltă printr-o forță colaborativă și nu prin lovituri în concurență. Urci pe scara valorică prin capacitatea de a coopera în rețea.
Asta este marea problemă – o repet și o spun mereu – firmele românești trebuie să învețe să colaboreze în alianțe de afaceri, adică trebuie să înțeleagă că mediul concurențial mondial e atât de puternic, lanțurile acestea valorice mondiale sunt deținute de către giganți care sunt, de fapt, niște rețele multinaționale și niște organizații-mamut care sunt niște rețele care coordonează nu numai propria organizație, ci și roiuri de sub-furnizori, de entități, de universități, de oameni care susțin acest imens lanț. Dacă rămâi într-o zonă a non-cooperării, pe o perioadă… ceea ce se întâmplă la foarte multe întreprinderi mici și mijlocii din România, și nu reușești să depășești acest obstacol mental până la urmă, care ține și de înțelegerea noastră greșită a ceea ce înseamnă asociere într-o economie performantă, dacă nu reușești să depășești acest lucru ajungi, practic, la periferie.
Ajungi într-o formă de captivitate și la preț, și în privința accesului la materie primă, și la accesul la piețele internaționale, și accesul la cercetare și la finanțare și la multe altele.
Dacă faci această schimbare de paradigmă reușești să îți reduci costurile, pentru că toate aceste structuri, clustere, rețele colaborative au o singură menire: nu sunt asociații profesionale care să facă lobby, sunt alianțe care permit reducerea costurilor întreprinderilor.
Pornind de la rezultatele studiului că forța colectivă a unor producători are o capacitate de negociere mai mare inclusiv asupra prețului materiilor prime, pornim la drum cu formarea unui cluster în zona Muscel.
M: Puteți să îmi dați 3 avantaje de care beneficiază membrii unui cluster?
C. Lianu: Principalele avantaje în momentul de față sunt vizibilitatea – acest marketing colectiv și imagine colectivă – nu sunt un producător de mobilă individual din Transilvania, ci reprezint un grup de producători de mobilă – acest lucru este foarte important în transmiterea mesajelor
către piață, o piață invadată cu produse de mobilă – o super-ofertă, supra-ofertă; apoi acces la informație, acces la oportunități de piață, acces la informații privind transferul tehnologic, la evenimente internaționale. Astea sunt formele să zicem cele mai simple și vizibile în momentul de față. Dar clusterul se duce și către zona de finanțare și soluții de finanțare, de transfer tehnologic, de scriere de proiecte, deci avantajele vin, dar nu vin imediat.
Pingback:Clusterul – forța colectivă – Revista Mobila august 1, 2016