CV-ul lui Fernando Laposse l-ar putea descrie ca designer, dar creațiile sale ample cuprind o gamă largă de discipline.

Artă, gastronomie, știință, politică, geografie, istorie, economie, alchimie, antreprenoriat, mixologie și activism, toate pot fi găsite în creația lui Fernando Laposse. În centrul muncii sale se află fascinația pentru hrană, modul în care este încorporată în noțiunile de economie globală și modul în care reflectă și modelează identitatea națională. Fiind un mexican de 30 de ani, el a ajuns să-și concentreze munca pe relația controversată a patriei sale cu cea mai importantă cultură a ei – porumbul. De aici, modul de viață itinerant al designerului.

„Urmez ciclul porumbului”, explică el din studioul său din Londra. „Voi fi în Mexic ca să plantez. Mă voi întoarce la Londra pentru a proiecta și lucra, apoi voi reveni în Mexic pentru recoltare.” Acesta este un proces care stă la baza proiectului său premiat „Totomoxtle” – o serie de produse realizate din materii prime – din porumb nativ mexican pe cale de dispariție. Până în prezent, a făcut totul, de la mese și dulapuri până la lămpi și vaze. Totuși, „Totomoxtle” depășește estetica. Ne vorbește despre distrugerea terenurilor agricole tradiționale din Mexic și despre dispariția porumbului nativ în favoarea unui hibrid industrial.

Pentru Laposse, designul este un punct de pornire pentru idei mai complexe. „Poate simplifica lucruri care ar putea părea plictisitoare și complicate”, susține el. „Are puterea de a simplifica lucrurile și de a crea un obiect care este reprezentativ pentru toate aceste idei.”

„Când se cere o definiție a designului alimentar, adevărul este că majoritatea oamenilor nu știu să răspundă. Viziunea mea se bazează pe a rămâne designer.”

Obținerea primului premiu, cu „Totomoxtle”, a însemnat asigurarea finanțării pentru a continua proiectul. Nu numai că a putut cumpăra mai multe echipamente care le-au permis locuitorilor din Tonahuixtla (satul mexican pe care se bazează proiectul său) să fabrice cojile de porumb, ci a însemnat și faptul că ar putea petrece mai mult timp, la propriu, pe câmp.

„Sunt într-un moment în care pot organiza o producție adecvată”, spune el. „Așa că, pe lângă echipamentul pe care l-am cumpărat, am petrecut câteva luni pregătind oameni. Anterior, încă produceam materialul. Planul a fost întotdeauna ca oamenii să facă asta chiar acolo, la fața locului.”

O altă instalație, prezentată la Festivalul de Design de la Londra, a implicat „sisal”, o fibră durabilă obținută din planta de agave – cândva un pilon al producției mexicane. În „Sisal Sanctum”, Laposse a folosit fibra pentru a crea sculpturi gigantice.

Laposse, absolvent al școlii de artă Central Saint Martins din Londra, a început prin a crea „sticlă” comestibilă (de fapt, zahăr). Și, deși recunoaște că în tot ce face este mult design alimentar, are grijă să nu înainteze prea mult spre „catering”. „Cred că aceasta este capcana în care cad mulți designeri alimentari”, spune el. „Când oamenii cer o definiție a designului alimentar, adevărul este că majoritatea nu cunosc adevărul. Viziunea mea se bazează pe a rămâne un designer și atât.” Abilitățile sale în design, atât estetice, cât și funcționale, sunt vizibile la Totomoxtle. Aici, el preia cojile de la bogatul porumb nativ din Mexic (există peste 60 de soiuri) și le transformă într-un furnir care poate fi folosit pentru realizarea de artizanat, mobilier interior și panouri de perete. Unul dintre obiectivele centrale este de a încuraja fermierii să planteze din nou porumb nativ.

Colaborarea lui Laposse cu Centrul Internațional de Îmbunătățire a Porumbului și Grâului (cunoscut prin acronimul său spaniol CIMMYT) a fost benefică. Denise Costich, șeful colecției de porumb al CIMMYT, l-a contactat pe Laposse în vederea utilizării unora dintre semințele tradiționale pe care le deține în vasta sa bancă de semințe.

În „Sisal Sanctum”, Laposse a folosit fibra pentru a crea sculpturi gigantice și a început o dezbatere despre motivul pentru care acest material rezistent a fost înlocuit cu plastic.

Pe lângă faptul că i s-a oferit lui Laposse acces la semințe „disparute din punct de vedere tehnic” – deoarece băncile de semințe trebuie să-și reîmprospăteze stocurile din când în când pentru a le menține viabile – i-au fost sporite cunoștințele și aprecierea față de recolta fără de care – potrivit unui proverb național – Mexicul nu există. Am putea presupune că, atunci când oamenii îi cumpără piesele, designerul se implică pe deplin în zona politică și economică. El nu este însă atât de sigur.

„Am avut o experiență în care oamenii au vrut doar să mă întrebe despre material, dacă ar putea face chiar o podea din el”, spune el. „Dar un colecționar care a cumpărat o masă a fost interesat de povestea din spatele ei. Totomoxtle se extinde pentru a deveni un proiect de comunicare. Dacă pot să transmit această idee, este grozav.”

Pentru Laposse, scopul principal al Colecției Totomoxtle este biodiversitatea. El face referire la un articol din National Geographic care afirmă că între 1903 și 1983 SUA au pierdut 93% din soiurile sale unice de semințe. Ceea ce s-a întâmplat în micul sat Tonahuixtla este doar un microcosmos a ceea ce se întâmplă la nivel global. „Este scandalos”, spune el. „Uitați-vă  în supermarketuri și veți vedea că au aproximativ 12 legume diferite. Asta e. Dacă depindem de o varietate atât de mică de plante alimentare, am putea fi expuși la o criză majoră – sau suntem la cheremul schimbărilor climatice.” Laposse spune că este vorba, în mod fundamental, despre modul în care vrem să ne hrănim. „Cu cât avem mai puține soiuri, cu atât trebuie să punem mai mulți aditivi în cele pe care le plantăm”, spune el. „Mai multe soiuri înseamnă mai multă siguranță, dar înseamnă și produse mai sănătoase în general.”

Cu siguranță, în mâinile lui Fernando Laposse, designul înseamnă mult mai mult decât o masă, o lampă sau niște dale.

Sursa: gaggenau-themagazine.com