Miceliul, un material durabil al viitorului

Sebastian Cox lucra în pădurea Kent de își unde procura materii prime pentru atelierul său de mobilă, când a dat peste două ramuri de alun legate între ele printr-o substanță ciudată. „Am trimis o fotografie cu ea către Societatea Micologică Britanică”, spune el, „și au răspus că este miceliu fungic”.

Descoperirea de acum trei ani l-a condus pe calea încorporării ciupercii în mobilier. Astfel, s-a alăturat unui mic grup de designeri convinși că miceliul este o alternativă naturală, aproape inepuizabilă, la vinil, polistiren și multe alte materiale.

Miceliul găsit de Cox nu este unul familiar, deoarece face parte din structura rădăcinii ciupercii, ca parte invizibilă a organismului. Ea se poate răspândi kilometri prin sol sau sub scoarța copacilor, sub formă de filamente, hrănindu-se cu materia organică întâlnită în cale. Ciupercile și fungii bracket (ciuperci de copac) care apar deasupra solului sunt cercetașii batalioanelor sale ascunse.

Lucrând cu designerul biomaterial Ninela Ivanova, Cox a experimentat diverse tulpini de miceliu din pădurile sale. S-a stabilit pe Fomes fomentarius, sau ciuperca copitei, o specie cu proprietăți de pătrundere a lemnului. El combină așchii de lemn cu miceliul dintr-un lot cultivat în atelierul său din sudul Londrei. „Este ca dospirea aluatului de pâine”, spune el și îl lasă să crească pentru a forma șezutul unui taburet cu cadru din lemn de frasin. Ciuperca se dezvoltă ca o piele de căprioară, caldă la atingere. Cox mai creează din miceliu și abajururi pentru lustre, crescute pe un amestec de așchii de alun și ramuri de goat willow (salcia caprei).

Sunt foarte bine vândute și abajururile lui Adam Davies, un designer al cărui interes pentru biomateriale a început în 2015, în timp ce studia la Cardiff School of Art & Design. Principalul produs al companiei lui Tŷ Syml este lustra cu abajur Silo Light, comandată, initial, de restaurantul cu zero deșeuri Silo din Brighton și produsă în colaborare cu Nina Woodcroft. El vinde aproximativ 40 de unități pe lună, în mare parte restaurantelor și designerilor de interior conștienți de mediu.

Lucrând într-un studio din Golful Cardiff, Davies folosește o tulpină de miceliu cu creștere rapidă injectată într-o matriță în formă de abajur și întărită cu un substrat de fibră de cânepă tocată. Lăsat în condiții climatice controlate, miceliul se hrănește cu materialul organic și îl leagă într-o singură formă. „După cinci zile are o piele foarte frumoasă la exterior și totul este consumat”, spune Davies.

Abajurul, care este miceliu în proporție de 20-30%, este copt, apoi, timp de o oră într-un cuptor, pentru a opri creșterea ulterioară. „În caz contrar, ciupercile vor încolți în lămpi”, spune Davies, observând că ciupercile pe care le vedem în păduri și pe câmpuri sunt produse de micelii care au rămas fără nutrienți, împrăștiind sporii pentru a coloniza un teren mai fertil.

Miceliul are tot felul de proprietăți utile ca material de fabricație. Poate fi cultivat în aproape orice formă și, în funcție de substrat și de cât de strâns este ambalat, produsul finit variază ca densitate de la ușurința spumei de polistiren la o placă la fel de tare ca placa de MDF. Miceliul acționează ca un izolator pentru sunet și căldură. Este rezistent chiar și la foc.

Dar ceea ce atrage cel mai mult designerii preocupați de mediu este faptul că ciuperca este regenerabilă; folosirea ei implică creșterea unei resurse, mai degrabă decât epuizarea uneia. De asemenea, se hrănește cu resturi organice care altfel s-ar pierde.

Cox spune că a fost deosebit de satisfăcut găsind o utilizare pentru salcia caprei, o specie care crește din abundență în pădurile sale, dar este „aproape inutilă pentru mobilier, deoarece se rupe repede”. Davies a început cu lemnul, dar experimentează și cu cereale uzate, de obicei aruncate, de la producătorul de bere artizanală din Țara Galilor, Tiny Rebel. Tŷ Syml a fost abordată recent de Confederația Europeană a Inului și Cânepei, ai cărei membri au o mulțime de fibre vegetale brute de eliminat ca produs secundar al fabricării lenjeriei. „Ne-a spus: ia-ne deșeurile… Pe toate” spune el.

Ciuperca este regenerabilă; folosirea ei implică creșterea unei resurse, mai degrabă decât epuizarea uneia

Un alt utilizator de cânepă este Krown Design, cu sediul în Țările de Jos. Directorul Krown, Jan Berbee, a început ca distribuitor european de inserții de ambalaje din miceliu, fiind pionier la înlocuirea spumei de plastic compostabilă de către colectivul de design din SUA Ecovative Design, acum furnizor Ikea.

În 2016, Berbee a făcut echipă cu Eric Klarenbeek care, încă din 2011, a experimentat mobilierul pe bază de ciuperci.

Scaunul Mycelium al lui Klarenbeek, achiziționat recent de Centrul Georges Pompidou din Paris pentru colecția sa permanentă, a fost realizat dintr-o înveliș subțire din bioplastic transparent imprimat 3D, umplut cu pudră de paie. Acest cadru a fost colonizat de miceliu, întărindu-l.

Gama Krown, concepută în mare parte de Klarenbeek, include frapiere, jardiniere și mese cu blat din sticlă, precum și abajururi.

Miceliul turnat dezvoltă variații în mod natural, ceea ce înseamnă că nu există două piese exact la fel: un motiv important pentru clienții care doresc o piesă unicat de decor cultivată la comandă. În afară de variații, paleta de culori pentru produsele din miceliu se încadrează într-o gamă restrânsă, de la maro la alb-cenușiu, specifică ciupercilor.

„Nu îl poți vopsi”, spune Davies. „Miceliul este hidrofob; vopseaua nu va pătrunde în el. Îl poți picta, dar nu arată bine.”

Deși este relativ rezistentă, ciuperca crescută pe material organic tocat are, totuși, o integritate structurală limitată. Krown a realizat 60 de arcade pentru expoziția Circular Garden a designerului Carlo Ratti la Milano Design Week, în aprilie. Miceliul de pe arcade – care semănau cu niste cercuri gigantice, sub care se plimbau vizitatorii – a fost crescut pe o structură de miez de lemn. „Nu am vrut să ne asumăm niciun risc”, spune Berbee.

Toți producătorii subliniază necesitatea unei igiene stricte în spațiile de creștere pentru a evita mucegaiul materialului sau tulpinile de ciuperci concurente care stopează creșterea miceliului.

„Am subestimat sterilizarea necesară”, spune Davies despre eforturile sale timpurii de producție. Lucrând în bucătăria părinților săi, a trebuit să arunce multe abajururi. Acum, ca și Cox și Berbee, el folosește camere curate, sigilate, pentru a evita contaminarea.

Krown vinde seturi de ambalare din miceliu pe care clienții le pot folosi acasă. Acestea vin cu mănuși și instrucțiuni detaliate despre evitarea contaminării, „dar dacă copilul tău trece pe lângă și strănută, toată munca ta ar putea fi în zadar”, avertizează Berbee.

În ciuda acestor limitări, designerii care lucrează cu ciupercă sunt optimiști cu privire la potențialul acesteia și dornici să exploreze utilizări dincolo de realizarea demobilier.

Cox spune că ar dori să dezvolte o linie de materiale de ambalare pentru producătorii de bunuri de lux durabile. Davies lucrează la o comandă pentru 1.000 de metri pătrați de panouri acustice din miceliu pentru un dezvoltator imobiliar. Krown tocmai a fost însărcinat să furnizeze panouri termoizolante pentru sălile de clasă dintr-o școală din Amsterdam.

Berbee consideră aceste aplicații în construcții și amenajări ca fiind potențialul cu cea mai mare piață pentru produsele cu miceliu, dar recunoaște că vor fi multe cercuri de testare și certificare de care să treacă înainte ca acestea să devină curente.

„Întotdeauna îl compar cu dezvoltarea mașinii”, spune el. „Mașina a fost inventată în jurul anului 1900 și în 2019 uită-te unde suntem. Cu miceliul suntem undeva în jurul anului 1910. Mai sunt atât de multe de învățat.”

Sursa: ft.com

Articole despre TENDINTE IN DESIGNUL DE INTERIOR, AICI