Despre provocările sfârșitului de an și lupta Confederației Patronale Concordia pentru menținerea unui climat adecvat mediului de business, într-un interviu cu Radu Burnete, directorul executiv al CONCORDIA
Ce schimbă noua lege a dialogului social, care a fost adoptată de Guvernul României la 24 noiembrie 2022?
„Tot ceea ce se întâmplă pe partea asta de dialog social, sindicate, vine din direcția Uniunii Europene și a Organizației Internaționale a Muncii. Dacă îți imaginezi un ac între sindicate și patronate, în clipa de față înclină către sindicate. O schimbare majoră pe care o aduce noua lege a dialogului social este că va fi mai ușor să faci grevă și la nivel de unitate și la nivel național. Și a doua mare schimbare este că ceea ce-și dorește Uniunea Europeană e să avem mai multe negocieri colective: la nivel de unitate, dar și la nivel sectorial. Media UE este ca 75-80% dintre angajați să fie acoperiți de un contract colectiv de muncă. În România suntem la sub 20% și majoritatea sunt în sistemul public.”
La negocieri, Concordia s-a luptat pentru ca sindicatele să nu poată face grevă, dacă nu este încălcat contractul colectiv de muncă. Cum a rămas?
„De asta semnezi un contract colectiv, ca să ai ceea ce noi numim pace socială. Am semnat contractul, acesta este în vigoare, nu facem grevă. Sindicatele au vrut să forțeze nota și să poată declanșa grevă pe perioada unui contract. Nu au obținut. Dar ce au obținut este că, față de legea care a fost în vigoare din 2011 încoace, pașii sau condițiile pe care trebuie să le îndeplinești ca să declanșezi o grevă sunt mai facile. De exemplu, până acum sindicatul reprezentativ la nivel de unitate trebuia să aibă jumătate plus unu dintre angajați. Acum trebuie să aibă doar 35%. Scade pragul până la care un sindicate este reprezentativ și dacă nu negociezi cu el, îți declanșează grevă. Ce se poate întâmpla e să ai două sindicate reprezentative. Noi nu am fost de acord să scadă pragul de reprezentativitate, nici la unitate, nici la sector. Erau niște propuneri ca liderii sindicali să fie absolviți de vină în cazul în care greva este declarată ilegală. Dar, greva poate fi declarată nelegală și liderii de sindicat pot fi răspunzători în anumite condiții de declanșare. Dar devine mult mai ușor să declanșezi o grevă. Și eu mă aștept să vedem din nou greve în România, după multă vreme. Vor începe în sectorul public, dar e un lucru pe care trebuie să-l avem în vedere. Și mai nou sindicatele pot declanșa o grevă împotriva unor politici publice, care le afectează drepturile din contract, pe modelul din Franța. Pe partea de negociere colectivă, scad aceste praguri de reprezentativitate, sectoarele de activitate vor deveni mai mici. Noi acum aveam 29 de sectoare de activitate, era într-adevăr destul de greu să ai parteneri reprezentativi pe ele, ca să negocieze. Dar și la presiunea Uniunii Europene și în viziunea Guvernului României din 29 de sectoare trebuie să ajungem la 60-70 mai mici, care ar și avea probabil mai mult sens economic. Scăderea pragurilor de reprezentativitate și sectoare de activitate mai mici creează condițiile pentru crearea de sindicate, dar și de organizații patronale relevante. E bine să le avem, pentru că ar fi foarte riscant să ai sindicate care să nu aibă cu cine vorbi, respectiv patronate. În următorii 2-3 ani vom vedea efectele noii legi a dialogului social.”
Guvernul a aprobat la data de 8 decembrie majorarea salariului de bază minim brut la 3.000 lei lunar, începând cu data de 1 ianuarie 2023, față de 2.550 lei în prezent. Cu ce mandat ați mers la negocierile cu Guvernul în privința majorării salariului minim pe economie?
„Noi am fost de acord cu majorarea salariului minim la 3.000 de lei. Am înțeles că oamenii au aceleași presiuni ca și companiile, din cauza creșterii prețului la energie. Dar am cerut ca pentru toată creșterea, respectiv suma de 450 de lei, să fie scutită de la plata asigurărilor sociale și de sănătate, dar nu doar pentru angajații cu salariul minim, ci pentru toți salariații din România, să nu plătească contribuțiile pentru primii 450 de lei. Noi am gândit că asta creștea și salariul net pentru acești oameni, cel puțin pentru cei care câștigă până într-o mie de euro. Ar fi primit o creștere semnificativă, fără un cost prea mare pentru angajator. Extinzând-o la toată masa salarială, le dădeai și angajatorilor un spațiu să respire, pentru că ar fi economisit și din alte părți, nici statul nu pierdea foarte mulți bani. Noi am făcut și o analiză, era vorba de câteva miliarde de lei, dar se putea acoperi ușor. Sunt încă destul de mulți oameni care nu plătesc contribuții sociale în România și ar trebui să o facă. Deci, dacă ne uitam un pic mai atent acolo, am reuși. Dar, după câteva runde de negocieri, a rămas salariul minim la 3.000 de lei, dar cu doar 200 de lei scutiți de taxe doar până la salariul minim. Am continuat negocierile pentru a extinde această facilitate, pentru cei care au salarii între 3.000 și 5.000 de lei, dacă cresc salariul cu 450 de lei, să le scutească și lor de taxe 200 de lei. E o facilitate, dar va crea foarte multe praguri. De aceea cerusem să se aplice unitar, întregii mase salariale. Trebuie să ne așteptăm la creșteri continue ale salariului minim, în următorii ani. Noi le-am tot spus guvernanților că putem accepta că salariile trebuie să crească mai repede, dar, în schimb, industria trebuie să primească susținere. Cresc costurile pe toate părțile. Energia să aibă un cost mai mic și predictibil. Să terminăm odată autostrăzile, să ne scadă costurile cu transportul.”
Guvernul a plafonat prețul la energie prin ordonanța din noiembrie 2022, instituind un mecanism de achiziție centralizată, iar prețul de vânzare a fost stabilit la 450 lei/MWh în perioada 1 ianuarie 2023 – 31 martie 2025. Ceea ce s-ar putea traduce într-un preț maxim de 1.300 lei/MWh pentru marii consumatori. Cum se va reflecta asta în industrie, începând din 2023?
„1/3 din energia anului viitor va fi distribuită la 450 lei/MWh, speranța fiind că dacă ai o treime din energie la 450, restul pe care l-ai cumpărat sau urmează să-l cumperi ca furnizor de energie nu va fi atât de scump încât media să treacă de 1.300 lei/MWh. Asta este speranța. Sincer, uitând-mă cum arată prețul în Europa, în ultimele zile, există riscul să nu ne încadrăm. Eu am avut câteva discuții pe tema asta, deocamdată este un pericol teoretic. Nu vreau să panichez pe nimeni, trebuie să așteptăm, pentru că totul intră în vigoare de la 1 ianuarie 2023. Speranța mea, ca și a Guvernului, este că totuși piața va rămâne cumva în marjele astea și energia va veni maxim la 1.300 de lei. Dacă reușim să depășim hopul acesta de iarnă sau de frig, așa va fi. Marea temere este acum peste iarnă, când e frig în toată Europa și crește mult consumul de energie. Vedem că rușii distrug infrastructura energetică a Ucrainei. Și noi înțelegem partea în care ei o fac ca să le slăbească moralul. Dar ce se întâmplă de fapt, Ucraina fiind conectată la Uniunea Europeană, sistemul trebuie să fie în echilibru complet. Și asta pune presiune suplimentară pe sistem.
Bruxelles-ul, ca și Bucureștiul, în cazul nostru, nu înțelege cât de acută este criza aceasta a energiei și cât de tare distruge industria. Nu e așa o chestie peste care poți trece ușor. Producția se mută, dacă tu îți închizi fabrica, cineva îți acaparează piața. Degeaba dai drumul, că nu mai ai cui să-i vinzi. Este o diferență foarte mare de pandemie. În pandemie toată planeta a fost afectată. Toată lumea era închisă. La nivel global nu existau disparități din astea de competitivitate între marile economii. Europa are prețuri enorme la energie. Și SUA și China au prețuri mai mari la energie, dar în niciun caz ceva similar cu ce vedem la noi, Chiar ne uitam, în America este 40 de euro/MWh, la noi e 400, de 10 ori mai mult. Și mai suntem îngrijorați de politica comercială. În războiul comercial dintre America și China, SUA își subvenționează foarte puternic companiile, producția, cu 400 de miliarde de dolari. Cumva Europa devine o victimă colaterală pentru că și noi concurăm cu ei.
Foarte multă lume s-a întrebat de ce sunt prețurile atât de mari, mai ales că România produce destul de multă energie. Și foarte puțină lume înțelege interconectarea asta a prețurilor europene de energie. Noi am trăit cu un mit, acel mit că producem mai multă energie decât avem nevoie, ceea ce este fals. România este un importator de energie, mai ales în momentele de vârf de cerere: de exemplu, seara între 19,00-21,00. Nu importăm foarte mult, 10%, dar dacă acest 10% e foarte scump, schimbă tot. O particularitate a pieței de energie este că dacă-ți lipsesc 5%, și toată lumea licitează acel 5%, prețul se duce foarte sus. Iar interconectarea aceasta europeană înseamnă că primim energie când avem nevoie, dar și noi trebuie să le dăm altora când au nevoie. Este știut că producția de energie a Hidroelectrica a scăzut cu 30% anul acesta, din cauza secetei. Au concurat mulți factori, războiul din Ucraina, seceta, dar eu nu cred că se va mai repeta situația asta. După iarna asta, Franța, care este cel mai mare exportator de energie al Europei, își va repune reactoarele în funcțiune (are o treime în reviziile generale, care se fac odată la 30 de ani).”
De ce e important pentru membrii APMR să facă parte dintr-o confederație reprezentativă?
„În mod ideal, mediul de afaceri din România trebuie să aibă o organizație reprezentativă care să se opună Executivului, dacă se iau decizii pripite, care afectează bunul mers al economiei. Să pună presiune pe Guvern, să fim ascultați. Asta vrem să construim împreună, o voce puternică!”
