Lumea este într-un moment de cumpănă, iar România nu face excepție. Ni se testează reziliența, capacitatea de a ne proteja unii pe alții prin distanțare fizică, dar, în același timp, de a fi împreună prin ajutorul pe care ni-l putem oferi mai mult ca niciodată. Companiile membre ale Asociației Producătorilor de Mobilă din România sunt un exemplu de solidaritate, iar noi vrem ca voi, cititorii noștri, să știți că producătorii de mobilă și distribuitorii de echipamente pentru industria mobilei sunt prezenți în viața comunităților din care fac parte, organizează campanii umanitare, strâng produse, echipamente de protecție și le donează acolo unde este nevoie de ele.

În 16 aprilie 2020, Prefectura Satu Mare anunța „un gest de mare generozitate și solidaritate cu personalul medical aflat în prima linie în lupta împotriva COVID-19 realizat de un grup de firme din Parcul Industrial Vetiș, în frunte cu CAREL WOODWORKS”. Acestea au achiziționat și au donat Spitalului Municipal Carei și Spitalului de Pneumoftiziologie Satu Mare 8.000 perechi mănuși chirurgicale, 4.000 de măști FFP3, 3.000 măști chirurgicale, 1.000 de flacoane cu dezinfectant, 1.500 de botoșei de unică folosință, 450 bucăți dezinfectant de mâini, halate, combinezoane și viziere. Și, la cererea spitalelor, campania umanitară a continuat cu cumpărarea și donarea de mașini de spălat pentru igienizarea echipamentelor medicale. Citind acest comunicat de mulțumire, zâmbim și îmbrățișăm în gând echipa CAREL WOODWORKS, pe care o știm bine și o iubim pentru sufletul pe care îl pune în tot ce face. Și cuvintele noastre pălesc în fața gândurilor scrise de Elena Birtoc, în Joia Mare. Le redăm aici, integral.

ELENA BIRTOC, general manager CAREL WOODWORKS, membru Consiliul Director APMR:  „Ca producători, am primit pandemia încercați fiind de tot felul de sentimente, de la nedumerire la neputință, de la înverșunare la resemnare. În producție ești, oarecum, ca pe front. Apar lucruri care nu ies cum ai vrea, imprevizibilul, prevenția și obstacolul, un mic război în fiecare zi. Sigur, ai pornit în noul an cu speranța și crezul, cu dăruirea și abnegația de a reuși, de a fi mai bine. Dar un obstacol nou a apărut ca o altă lovitură. A câta?! Nu le mai ții socoteala pentru ca să nu te frustrezi din nou. Privești peste umăr și da, mai poți, pentru că trebuie! La televizor se adună numărul morților, tu îți aduni comenzile și numeri banii din cont, ca să vezi cât mai poți rezista. Dai telefoane, întrebi, te întrebi. Întrebări fără răspuns. Te informezi despre toate, dar tot vine acel moment în care ești al naibii de singur și trebuie să decizi! E-mail-uri nu mai primești, doar cele care anunță că au închis sau că lucrează de acasă și cele rele prin care clienții amână comenzile. Oamenii din fabrică te privesc în ochi să vadă la tine un semn. Iar eu le zâmbesc tot timpul și le arăt semnul să-și pună masca la loc. Le cer curaj și disciplină. Apare un e-mail, Nadina îți trimite normele ministerelor, zâmbesc și îmi trece prin minte ca e un fel de Mariuca de la Mărășești. Vorbesc cu clienții, văd un joc de domino. Dar, mai lucrez. Aduc muzica în fabrică, le spun să pună Vivaldi. Încărcăm camioanele! Ultimele. Nadina transmite de pe frontul de sud altă ordonanță. Nu mai e Măriuca, pare a fi cârmaciul de la caiac canoe care strigă într-una: „Vâsliți!” Scriu pe rețelele de socializare, cer sprijin pentru producătorii români, scriu la ministere să ne invite să executăm lucrări publice. Aflu de la spitale că nu au măști. Mă pun pe căutat, mă specializez în FPP2, FPP3 și viziere. Aflu unde sunt bolnavi Covid, la care spitale. Oamenii din fabrică îmi spun că și ei vor să doneze. Le mulțumesc și le cer iertare. Intrăm în șomaj tehnic. Facem o poză de grup, îi pun să-și folosească ruletele pentru a măsura distanță socială. Trec de la Vivaldi la melodia celor de la Voltaj: „Am să trec și peste asta!” Fabrica e goală, a atâta liniște, prea multă liniște. În fata ușii stau donațiile: măști, combinezoane, viziere. Încărcăm în mașină și plec spre Carei, d-na doctor Elisabeta abia mă așteaptă. Pe drum văd câmpiile verzi, copacii înfloriți. Ce primăvară e afară! Apoi văd scris pe clădire „Spital Covid 19”. Descărcăm, d-na doctor ne mulțumește într-una și noi îi mulțumim ei, din spatele măștilor. Nu putem să ne dăm mâna, nici să ne îmbrățișăm, dar am simțit că asta dorește. Deja e târziu, dar mai am timp să duc câte ceva și la Pediatrie. Azi am încărcat din nou camioneta spre spitalul de Pneumoftiziologie Satu Mare. Doctorul Sergiu ne așteaptă în curte, discutăm, ne spune că a supraviețuit și datorită donațiilor. Suntem bucuroși. Îl întreb de când e clădirea spitalului, îmi spune că din 1921, iar eu îi promit să aranjez grădina unității, care are două superbe magnolii. Vlad notează noul nostru proiect. Trec puțin pe la Centrul de bătrâni, au și ei nevoie de protecție. Mă asigur apoi dacă măștile și vizierele au ajuns și la Poliția Vetiș și dacă Vlad a dus materialele la oamenii de la Vama Petea. Sunt mulțumită acum, am dus lumină în multe locuri! Cred că eu și fabrica ne vom odihni puțin. Și mâine e o zi! Facem cumva să o luăm de la capăt. Virusul poate  ucide o viață, dar niciodată speranța!”

Suntem încântați că această companie, CAREL WOODWORKS, este membră a Asociației Producătorilor de Mobilă din România, iar inimoasa Elena Birtoc, managerul general al fabricii, face parte și din Consiliul Director APMR.

„Nu cea mai puternică specie supraviețuiește, nici cea mai inteligentă, ci cea mai receptivă la schimbare!” (Darwin)

ELENA BIRTOC, general manager CAREL WOODWORKS, membru Consiliul Director APMR: „Piața este acum puțin adormită, important e să nu fim și noi adormiți când își revine. Eu am învățat de la această izolare despre cooperare, solidaritate, parteneriat și încredere între antreprenori. Individualismul impus de izolare ar trebui să nu ne afecteze viața în continuare. Să învățam de la furnicile roșii de la tropice care, în timpul torentelor, se unesc și fac o plută, astfel putând naviga deasupra pericolului. În rest, marketing și inovație. În România, industria mobilei produce în mare parte pentru piețele externe. Publicul țintă de aici, respectiv HoReCa, spațiile de coworking, magazinele specializate sunt oprite. Faptul că s-au anulat toate expozițiile internaționale, la care mobila românească era prezentă mereu prin intermediul Asociației Producătorilor de Mobilă din România, ne afectează într-o măsură foarte mare.  Dar, succesul este o călătorie, nu o destinație. Noi credem în povestea noastră și o ducem mai departe. Nu putem spune acuma ce va fi. Piața va fi cea care va ordona, în ambele sensuri. Piața va dicta, silabisit la început și din ce în ce mai coerent pe parcurs. Noi trebuie doar să ne adaptăm. Lucrurile vor începe să funcționeze până la urmă. Poate nu în ritmul dorit de noi, dar în ritmul care trebuie. Să ne orientam spre responsabilitate socială, spre echilibru și moderație, etică în afaceri și să ne redefinim scara de valori. Paradoxal, virusul ar putea fi un profesor bun. Dar, dacă nu vom reuși să învățam nimic de la el, ne-am oprit degeaba.”

Mai multe despre CAREL WOODWORKS pe site-ul companiei carel.ro