Home / Focus  / Prin regulamentul de vânzare a masei lemnoase se încearcă să se rezolve probleme ce țin de tăierile ilegale

Prin regulamentul de vânzare a masei lemnoase se încearcă să se rezolve probleme ce țin de tăierile ilegale

CĂTĂLIN TOBESCU: Cred că ăsta este principiul de la care ar trebui să pornim. Să nu plece cherestea atât timp cât industria mobilei țipă după cherestea, să nu plece buștean atât timp cât noi importăm foarte mult buștean și necesarul este foarte mare, să nu plece lemn de foc atât timp cât noi avem o criză de resursă de lemn de foc pentru populație, pentru biomasă și pentru orice altceva, plus că avem o industrie de plăci foarte importantă, de PAL, MDF, OSB care țipă după lemn.

Din păcate nu s-a pornit de aici discuția cu toate că asta este ceea ce ne dorim și ăsta e principiul în toate politicile și strategiile europene. Cum facem să păstrăm valorificarea lemnului în cascadă pe nivel local, pe nivel național, pentru că asta ne dorim, să folosim resursa pe piața internă.catalin tobescu

Al doilea lucru și cea mai mare dezamăgire pe care am avut-o în dezbaterile care au fost până acum cu Ministerul Mediului este că nu am discutat pe cifre. Deci nu avem niște cifre de la care să pornim. Care este consumul real al industriei lemnului pe specii, pe sortimente de buștean și de cherestele?

Eu sunt unul dintre inițiatorii acelui sistem sumal, înființat din 2008, despre care se spune în toate HG-urile de organizare a ministerului, în toate HG privind circulația masei lemnoase, că are funcție de control, funcție de statistică. Este absurd să ai raportări de la fiecare firmă cu intrări, ieșiri pe fiecare aviz, pe fiecare metru cub de masă lemnoasă, să ai toate cifrele pe server, pe o coloană și tu să nu aduni acea coloană, să spui, de exemplu industria mobilei consumă 300 mii metri cubi buștean de stejar și 500 mii de fag etc – să nu furnizezi această cifră. Deci, pentru că nu discutăm pe cifre, toată discuția a fost puțin artificială, industria mobilei consumă 2 milioane, ba nu, 4 milioane, ba nu 500 mii de mc, pentru că evident este o diferență extraordinară dacă cifra e 500 mii sau 2 milioane sau 4 milioane, pentru că în funcție de aceasta poți să duci discuția către o zonă mult mai constructivă.

Principala nerealizare este și zic eu vina ministerului, în modul cum a gestionat aceste discuții, este că nu a pornit de la niște cifre.

Al treilea lucru pe care l-am subliniat eu din ianuarie este că s-a mers înainte, în discuția pe un text al regulamentului de vânzare, înainte sa fie agreate lucrurile cadru, arhitectura, înainte de a se stabili și agrea între principalii actori, modul în care vedem valorificarea acestei mase lemnoase, transpunerea principiilor din Codul Silvic. Ministerul a mers înainte, pe text fără sa fie agreat nimic pe fond și s-a ajuns la o formă a actului normativ extrem de stufoasă, în care s-a încercat să se transpună totul, de fapt s-a lăsat totul la latitudinea administratorului pădurilor statului, care practic poate sa facă ce vrea.

Inclusiv forma actuală a oscilat. Acum o săptămână se spunea că va fi minim 20% lemn fasonat, acum după încă o discuție este maxim 15%. Se încearcă să se rezolve prin regulamentul de vânzare a masei lemnoase, deci prin vânzarea masei lemnoase, probleme care țin de tăieri ilegale. Nu poți să rezolvi tăierile ilegale prin faptul că masa lemnoasă se vinde prin tragere la sorți.

Din punctul meu de vedere, forma regulamentului așa cum este ea acum supra-reglementează procedura de preselecție pentru licitație, introduce foarte multe condiții si criterii, transferă către organizatorul de licitație foarte multe responsabilități.

Trebuie să venim cu discuția către industria mobilei și modul în care se regăsește în prevederile acestui regulament ceea ce s-a dorit prin Codul Silvic. Din punctul meu de vedere, prevederea din regulament, potrivit căreia organizatorul de licitație își face un regulament propriu de licitație, fiecare în parte, pe baza unui punctaj cu valoare socio-economică, cu preț și cu aport local ținând cont de respectarea legislației privind ajutorul de stat. Deci, ca fiecare organizator de licitație să-și asume un astfel de regulament propriu, în condițiile în care legiuitorul nu a fost în stare să își asume un astfel de regulament. Cum ar putea 1.000 de primării din țara asta și Romsilva să-și asume sub sabia lui Damocles privind ajutorul de stat, pentru că dacă totuși fac un regulament prost și e regulament de stat, organizatorul licitației se alege cu amenzi, iar firma returnează așa zisul ajutor de stat. Cum ar putea o primărie să-și asume un astfel de regulament sau să aprobe o schemă de ajutor? Mi se pare că este o pasare a responsabilității, pe care ministerul nu a vrut să și-o asume. Este o pasare a responsabilității către un organizator de licitații, care mie mi se pare evident că nu și-o va asuma. Atunci prevederea respectivă este neaplicabilă. Sigur ca da, arată o preocupare a ministerului, arată bune intenții, dar cu bune intenții știm că nu se face nimic, deci trebuie lucruri concrete.

Prezentare generală a recenzie

POSTEAZĂ UN COMENTARIU